•noiembrie 5, 2009 •
Scrieti un comentariu

In cautarea fericirii pierdute
Nu-i nimeni care sa vrea sa m-asculte
Fiecare isi vede de viata sa
…Iar eu raman cu tristetea mea.
Degeaba incerc sa scap de negura bruna
Care m-a facut sa nu mai stiu ce e o inima buna
Degeaba plang si-ncerc sa schimb ceva
Caci a pierit de mult fericirea mea…
Clipele frumoase ce le-am trait candva
Acum mi se par demult uitate undeva
As vrea sa le pot sterge praful gros
Sa le readuc, din nou, din haos.
Simt asa multa tristete si singuratate
Iar inima m-apasa foarte…
Plutesc in deriva ca un vas
Si nu reusesc sa mai gasesc ragaz.
Tot ce-am iubit vreodata a plecat
Ca un abur s-a evaporat…
Nu are rost sa spun acum ce simt
Caci, oricum, nimeni nu-mi mai ofera vreun alint.

Postat in My Poems
Etichete: beautiful moments, loneliness, pursuit of happiness, sadness
•noiembrie 1, 2009 •
Scrieti un comentariu

Pana cand viata-mi va zambi din nou
Ma voi inchide-intr-un cavou
Unde nimeni sa nu ma poata lovi
Si unde suferinta sa nu o pot simti.
Blestemata-s pe acest pamant
Sa nu pot avea vreodata langa mine-un sulfet bland,
Care sa ma mangaie cu vorbe calde
Sa nu-mi mai simt mereu sufletul cum arde.
Viata ma pedepseste pentru greseli ce nu imi apartin
Si ma face neincetat sa simt doar gustul de pelin
Sa nu am vreo clipa de fericire-n lumea asta
Cu sulita sa-mi simt mereu strapunsa coasta.
Am gresit in viata asta c-am iubit
Un suflet care m-a ranit
Care m-a parasit ca pe-un capriciu
Desi pentru el am facut supremul sacrificiu.
Viata si simtirea mea a fost furata
De-o soarta cruda si insangerata
Ce m-a tavalit in mocirla rece
Si care-acum multumita vrea sa plece…
Lasand o gaura in suflet si-o durere crunta
Care acum in pamantul greoi ma scufunda
As vrea doar un cavou frumos cu flori
De unde nu mai pot simti fiori…

Postat in My Poems
Etichete: cavou, durere, flori, iubire, suferinta
•octombrie 28, 2009 •
Scrieti un comentariu

Suflet de inger…in trup posedat
Gandul meu pur a fost intinat
De-un diavol viclean ce m-a ademenit
Si care neincetat m-a iscodit…
M-a pacalit cu vorbe-mbietoare
Jurand sa imi ofere doar splendoare
Mi-a smuls aripile si-acum le simt sangerand
Si-s blestemata sa raman pe pamant.
Pe pamant unde cunosc doar ura si durere
De unde nu mai pot vreodata s-ajung printre stele
Unde ma zbat intr-o mocirla-inecacioasa
Si plang neincetat c-as vrea s-ajung Acasa.
Nu-i nici un inger cu mine aici,
Toti au zburat, iar eu am ramas intre draci
Care se hranesc cu suferinta mea
Si-incet, incet pun stapanire pe fiinta mea.
Ma vor tari in iadu’-inflacarat
Poarta Raiului n-o s-o mai vad vreodat’
Doamne de ce m-ai lasat imbiata
De bestia incornorata?
Te rog ai grija de sufletul meu
Care e torturat atat de rau
Primeste-ti ingeru’-inapoi!
Nu-l lasa sa fie sfarsiat de strigoi!

P.S. : Я словно ангел без крыла
Зачем ты ранила меня ?
By VITAS
-Pentru cei care nu cunosc limba rusa:
Sunt ca un inger fara o aripa
De ce m-ai ranit ?

Postat in My Poems
Etichete: angel, Devil, soul, wings
Comentarii