Momente…

Sunt momente-n care as vrea sa zbor
Si sunt momente-n care as vrea sa mor
Sa scap odata de acest pamant frigid
Sa nu mai am pe fata incrustat vreun rid.

Sunt momente in care visez
Si altele cand ma intristez,
Sunt momente in care-as vrea sa evadez
De tensiune sa pot sa ma eliberez.

Sunt momente cand nu inteleg al meu rost
Sunt momente in care fac totul prost
Sunt momente cand privesc in gol
Fara a mai interpreta vreaun rol.

Sunt momente-n care as pleca departe
Sa nu mai aud in jur mii de soapte.
Sunt momente-n care vreau sa simt caldulra
Care sa-mi cutremure faptura.

Sunt momente-n care mi-as deschide aripile sa zbor
Ca un inger cuprins de dor,
Sunt momente-n care as respira
Doar puritatea si fericirea
…Sa las sa mi se vada aura,
Sa simt in suflet numai implinirea.

Sublim

Ascultand diferite melodii pe youtube, am dat peste urmatoarea melodie -am ramas strafulgerata cand am auzit versurile pe care le-am asociat cu imaginea clipului, care e atat de pura. Ma defineste din cap pana in picioare melodia asta, este facuta exact pe sufletul meu…e sublima.

Multumesc

Multumesc ca m-ai lasat sa zbor
Si-n zborul meu sa pot atinge-un nor,
Multumesc ca m-ai eliberat
Sa pot avea din nou un suflet curat.

Multumesc ca pot visa din nou ca un copil
Ca pot afisa un zambet infantil,
Multumesc pentru aceasta zi cu soare
Cand am aflat din nou ce e splendoare.

Multumesc pentru ca pot visa
Si ca pot trai din nou clipa,
Multumesc pentru zambetele ce primesc
Si pe care le daruiesc.

Multumesc ca pot iubi ce-i frumos
Si ce-mi atinge inima duios,
Multumesc ca mi-ai aratat prin tine
Ce e dragostea de sine.

Multumesc ca am putut afla
Ce inseamna bunatatea,
Multumesc ca acum stiu
Cum sa nu am mai sufletul pustiu.

Iubesc

Azi va delectez cu o poezie scrisa mai demult, cand aveam inima “umbrita” de o raza de dragoste efemera.

Acum iubesc.
Iubesc si simt ca infloresc.
Iubesc – e tot ce imi doresc.
Iubesc, sa fie un dar ceresc?

Desi ma simt atat de bine,
Ma mai gandesc la o parte pierduta din mine.
Cand sunt cu tine am sange-n “vine”
C-am suferit de vina-i:cine?

Sa traiesti pentru-a iubi,
Sa iubesti pentru-a trai,
Ma inreb:asta-i scopul de a fi?
Sau scuza de necaz-a fugi?

E liniste-n sufletul meu,
Dar cateodata-mi este greu,
Fiindca-mi amintesc mereu,
De ce avem odata, eu.

Am avut, dar nu mai am,
Am renuntat la ce aveam,
La clipele cand visam,
Nu mai e ce imi doream.

De-acum mi-e bine,
Ma intreb:oare-mi va fi si maine?
Vor curge oare lacrimi fine
Si pentru tine?

Lasa-ti inima sa zboare
Acum, ca-i tanara si tare
Sa stie a dragostei mireasma-mbatatoare
Ca de-o inabusesti, ea moare…

Atunci iubeam.
Iubeam si simteam ca traiam.
Iubeam si in orice credeam,
Iubeam – naiva eram.

Eternitatea…

Cautam eternitatea printre stele
O cautam in toate visele mele
Cautam eternitatea-n ochii tai
Evitand sa vad cat sunt de rai…

Incercam sa zbor cand ma tranteai la pamant
In ochii mei ai fost mereu un sfant
Pentru sufletul meu erai ca un soare
Cand te priveam ma umpleam de ardoare.

Cautam eternitatea-n lucrurile marunte
Fie ele chiar si-urate
Vroiam doar sa-ti ofer dragostea mea
Indiferent ca tie iti pasa sau ba.

Imi doream sa gustam impreuna
O pura dragoste nebuna,
Dar tu o respingei mereu
N-ai vrut s-atingi sufletul meu.

Cautam eternitatea fara a vedea
Ca tu doreai cu totul altceva
Cautam eternitatea-n tot ce era legat de tine
Fara sa stiu, de fapt, ca ea traia de mult in mine…

Ai plecat…

Ai plecat din viata mea fara s-apuc sa-ti spun:
Iubeste-ma, nu fi nebun!
Te-ai indepartat si-n urma a ramas
Un suflet ce nu va mai avea ragaz.

Ai plecat fara sa-mi spui cum o faceai candva:
Somn usor, iubita mea!
Ti-ai lasat sufletul sa-si intoarca spatele
Din fata inimii mele.

Ai plecat
Si-n urma ta, nu te-ai uitat
Sa simti cum te chema dragostea mea
Si cum inima sfasiata te striga.

Ai plecat departe undeva,
De unde sa nu te mai pot chema,
Cand de durere rapusa voi cadea
Si-n mii de bucati ma voi destrama.

Ai plecat, n-ai vrut sa ii raspunzi inimii mele,
Cu-o picatura de placere
M-ai alungat din al tau suflet ca pe-un abur
Si de-amintirile frumoase nu ma satur…

Ai plecat si-ai uitat de clipele frumoase de-alta data,
Cand viata-n doi era minunata
Pe veci tu ai ales sa fugi de mine,
Cand ma gandesc nici nu-mi mai vin in fire.

Ai plecat, totul s-a-ncheiat
Si tot ce-am fost eu pentru tine ai uitat
Pe vecie m-ai abandonat
Sa fie adevarat, chiar ai plecat?

Suflet otravit

O sa va spun ce nu s-a mai povestit
Cum suflertul meu a fost otravit
Intr-o seara amara chiar la asfintit
Iar trupul intreg mi-a fost zguduit…

A fost zguduit de o durere taioasa,
Care m-a facut sa intr-aproape-n transa
Si care m-a daramat din temelii
Pentru tot restul vietii.

Imi este foarte greu sa ma gandesc, sa-mi amintesc
Dintr-o data simt ca ma prabusesc
Si rasaritul abia-l intrezaresc
Pentru ca din cand in cand, abia daca, clipesc…

Cum as putea uita cand inima mea buna
A urlat exact ca o nebuna
De-asa mare durere, sfasietoare
Care-mi calca sufletu-n picioare.

Incerc sa inteleg cu ce-am gresit,
Daca eu sincer am iubit
Si-n asta viata doar am suferit
Chinuita fiind de-un dor cumplit.

Degeaba-mi pun o mie de intrebari
La care nu gasesc clarificari
Degeaba tot incerc sa inteleg
De ce nu mai am sufletul intreg.

Dragostea de dupa…

Poate intr-o zi, cand eu nu voi mai fi
Ma vei iubi
Si-ti vei dori sa poti sa ma invii,
Dar prea tarziu, caci eu nu voi mai fi…

Doar ca un abur pe pamant eu voi pluti
Si voi privi
Toate locurile-n care am avut bucurii
Dar si cele cu intemperii…

Injectia letala

O injectie letala cu iubire
Este tot ce eu mai am in viata ca menire
Umbre adanci vei gasi in a mea privire
Rapusa sunt de-o simpla amintire.

Nicidata n-o sa pot sa inteleg
De ce destinul meu e-asa nedrept?
De ce trebuie sa suspin neincetat
Si sa am sufletul in pelin inecat?

Neinsemnata-i existanta cea terestra
Uitandu-ma pe instelata bolta celesta
Cu spini in suflet si cu sange-n ochi
Nu-intrezaresc nimic, la fel ca cei miopi.

Innegurata mi-e gandirea, voi ceda
E-atat de trista existenta mea
De ce nu pot avea si eu macar o data
Parte de-o inima neindurerata?

Decat sa am mereu o viata-atat de cruda
Mai bine as renunta si la ultimul strop de truda
Si as pleca in alta lume undeva…
Unde poate ma va-intelege cineva.

Ingenunchiez in fata forteleor divine,
Care au facut doar o umbra din mine,
Care m-au tavalit in namolul dens
Din care nu mai vad o cale ca sa ies.

Fara dragostea cosmica

Si nins mi-e sufletul de dor
Caci fara dragoste-am sa mor
Si amaruie tare-i dimineata
Cand stelele nu-mi lumineaza fata.

Departe e de al meu gand
Sa n-avem dragoste pe pamant
Este teribil sa suspini mereu
Si sa nu ai “ingerul” tau.

Nu pot sa-inot in lacrimile amare
Care ma napadesc atat de tare
Imi doresc sa urc pe piscul muntelui
Sa pot atainge-o raza a soarelui.

Sentimentul de neliniste m-omoara
Incep s-aud sunete de vioara
Cred ca incep incet, incet,
Sa-mi pierd mintile complet.

Unde-i eternitatea ce-o simteam candva?
Cu absolut toata fiinta mea?
De ce desartaciunea-mi da tarcoale?
Si trupul imi e plin de incordare?

De-as intelege-o clipa ce-i cu mine
Poate mi-as mai veni in fire
Si-as respira din nou increzatoare
Ca-eterna dragoste nu moare…