O planeta pustie…
Parasita-s de toti pe asta planeta
As vrea atat de mult sa fiu lovita de-o cometa
Sa uit pe loc de lucrurile toate
Si sa nu mai indur atata singuratate.
Eram odata linistita, fericita
Acum din orice devin nelinistita
As vrea sa stiu ca e macar cineva caruia-i pasa
De-a mea soarta care e atat de falsa.
Ce s-a-ntamplat cu lumea de-i atat de rece si de rea?
De ce cum sufar nu observa nimenea?
De ce ma parasesc toti dintr-o data?
Doamne, parca-as fi blestemata…
Simt ca-mi pierd mintile pe zi ce trece
Cand vad ca lumea e atat de rece
Ca nu le pasa nici macar un gram
De sufletul meu sarman.
Nu-i zi sa nu plang ca un copil pribeag
Fiindca nu mai stiu ce-nseamna “drag”.
De ce ma lovesc doar de indiferenta, ura?
Chiar nu exista sentimente calde-n stare pura?
Ce-ai Doamne cu mine, de ce ma strivesti
Sub jugul tristetii orbesti?
Inima mea zdrobita nu mai suporta mult
Sa intalneasca doar figuri de lut…
E-atat de-apasatoare atata nepasare
Inima mea mea vrea doar un strop de alinare
Ma sting in interior in fiecare zi
Ajung sa imi doresc doar a pieri.
Vrea inapoi pe Planeta Fericirii
Care s-a stins impotriva firii
Dependenta sunt de-afectiune
… As vrea sa-i pese cuiva si de mine.
Lasă un Răspuns