Bucati de viata…
Cata viata irosita-n vant
Cata tristete-am simtit pe-acest pamant
De ce a trebuit sa-ndur atat?
De ce s-ajung acum sa am sufletul frant?
Am indurat doar suferinta-amara
Ce mi-a facut inima-ncet, incet sa moara
Si sufletul atat de tare sa ma doara
Iar eu sa plang a nu stiu cata oara…
Nu mai pot, sunt rapusa la pamant
De soaptele ce-mi trec prin gand
De tanguielile ce urla neincetat
In sufletul meu sfasiat.
Cum am putut sa las eu soarta asta
Sa-mi amageasca viata chiar asa?
De ce sunt torturata fara mila
Doar c-am crezut intr-o idila?
Doamne, atat de mult as vrea
Sa sterg din existenta soarta mea,
Care e din ce in ce mai grea
Pentru ca ma apasa-atat de rau durerea.
De ce atata chin, cu ce-am gresit?
Fiindca-un strop de-afectiune mi-am dorit
Si ca am dat la schimb toata fiinta mea
Sperand ca intr-o zi ii va pasa cuiva.
Lasă un Răspuns