Moartea sufletului meu

11760

Am murit deja sau…….nu?
Asta mi-o poti spune doar tu.
Unde sunt?N-aud nimic…
Parca-un fulger m-a trasnit.

Plang, suspin…
Ma-inec in lacrimi
Am baut al tau venin
Iar acum savarsesc patimi.

In spatiul asta mic si rece
Nu mai simt timpul cum trece
Vad doar spirite pribegi
Care-mi spun:”Sa nu mai pleci!”

Habar n-am unde ma aflu
Totu-i atat de macabru
Sigur nu sunt pe pamant
E ceva ciudat in vant…

Sunt suspine, tanguieli
Ale semenilor mei
Cu-o soarta la fel de-amara…
Care au ales sa moara.

Daca eu ii pot simti
Pe toti cei care nu-s vii
Asta-nseamna ca-s ca ei
Doar un abur printre tei…

Doamne cum visam odata,
La o viata minunata
Acum e de mult uitata
Inima mi-e decedata.

Am trait odata-ntre minunate fiinte
Care erau pline de dorinte
Insa acum am ajuns doar o umbra
Care prin multimea de-aburi umbla.

As fi putut fi inviata
Acum o eternitate, odata…
Cu o vorba dulce, pura
Rostita de a ta gura.

Insa tu m-ai parasit
Nici nu sti ca am murit
Ura ta mi-a distrus inima
Care in cele din urma a spus „pa”
Si gata…a cedat…saraca.

Healing a Broken Heart

~ de flamesofjoy pe Iulie 31, 2009.

2 Răspunsuri to “Moartea sufletului meu”

  1. Ca sa te regasesc pe tine, trebuie mai intai sa ma regasesc pe mine. Nu iti pierde bucuria de a trai din pricina a ceea ce am ajuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: