Durere profunda

cavou

Chiar nu mai pot deloc, deloc
La suferinta mea chiar nu exista antidot.
As vrea sa tip cat voi putea de tare
Caci suferinta-mi e sfasietoare.

Ma zvarcolesc intre pereti ca in cavou
Sunt ca un mic si fragil bibelou
Gata sa se sparga-oricand
De tine doar cand ma strapunge-un gand.

Nu mai rezist in viata asta-s ca si moarta
Siroaiele de sange-mi curg pe fata
Sa traiesti e-o adevarata arta
Dar nu cand moartea de picior te-agata.

Cui ii pasa oare de soarta mea?
Blestemata fie ea…
Atata cruditatea ma omoara
Brusc din picioare ma doboara…

0f26adbb1fd03aeb

~ de flamesofjoy pe August 10, 2009.

Un răspuns to “Durere profunda”

  1. Mi se pare divin mormantul acela cu femeia rapusa de suferinta pe el….de voi muri, la fel mi-as dori (si eu)…….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: